Si asa mai departe

Sunt un ascultator intamplator la postului de Radio 3 Net. Intamplator, winamp dadu peste streamul acestora, uitat acolo in playlist. Asa se facu intr-o zi de am ascultat muzica romaneasca, not bad, imi suna a ani de liceu (nu filmul cu Oana Sarbu). Mai distractiv a fost moderatorul emisiunii sau ce era acolo, ca erau numai dedicatii. Dupa aproape fiecare fraza zicea: “si asa mai departe”. Greu cu stereotipurile verbale. Chiar imposibil atunci cand exista la cineva care se vrea a lucra la un microfon, fie ca e la radio sau la tv, ca am auzit si la tv, cand ma uitam la asa ceva. Cred ca e bine sa ne controlam, cat mai putem, limbajul, mai ales pe cel articulat.

In facultate aveam o profesoara, bun cadru didactic de altfel, dar care folosea “deci”. La cursuri era distractie maxima, numaram de cate ori a zis “deci”, cu cativa colegi, si faceam o medie pe curs, pentru ca nici unul din noi nu reusea sa o urmareasca total, la cati de “deci” erau per curs. Zeci, sute de “deci”! Apoi am auzit la reporterii de la tv si alte media, aproape toti incep reportajul cu un “deci”. Altii sunt “ca atare”. Altii “inteleg”, “nu-i asa?”. “Ma rog”, “nu stiu cum sa-ti spun”, dar e… “clar!”. “Si asa mai departe”.

Cat de departe, stimata doamna R. ?